Conditia
divina a creatoriului, a geniului, a fost atât de bine explicitata
de poetul national Mihai Eminescu, incât eu nu mai am ce explicita.
Dar. desi la o prima aruncatura de ichi eu nici nu am ce zice, iata
ca la o a doua privire, explicatia vine de la sine, iar conditia geniului
creator poate fi înca o data explicitata, dar nu la modul grosolan,
general, ci la modul intim si personal.
Iata: sunt
mândru ca l-am cunoscut pe Muca!
În
aceste vremuri în care afluxul de genii de pe strada si in case
este atât de mare, unul singur a avut curajul de a nu face tapaj
pe chestiunea delicata a apartenentei sale la o supraspecie umana atât
de bine diferentiata. Unul singur dintre cei multi a stiut ca, printre
alte calitati, modestia, de departe, vine prima. Si acesta nu e altul
decât sarbatoritul nostru, micul geniu carpatin de la poalele
vesnicilor munti ai Fagarasului, prietenul Muca.
Care stie
cum era vremea acum 22 de ani? Opinii încetatenite afirma ca acum
22 de ani, vremea era rece. În acest climat ostil, exact acum
22 de ani (fara o zi), venea pe lume (vestit din timp de un mare cutremur
– martie 1977 – de o cumplita seceta – vara lui 1957
– si de nesfârsite razboaie – de la Burebista încoace)
un copil în aparenta obisnuit, care, ca orice alt copil venit
iarna pe lume, si-a început periplul viata cu urlet si plânset
si mai apoi cu scutece murdare. Desi nu e normal, totusi toate marile
genii ale omenirii au supt tâta, au mancat terci de mere cu biscuiti,
au zbierat când le-au iesit dintii et caetera. Nimic nu parea
sa prevesteasca evolutia ulterioara a acestui om. La fel cum nici acum,
în contemporaneitate, nimic nu indica o abatere de la norma, un
om de o mai mare valoare.
Caci în
asta zace sarmul inconfundabil al lui Muca. Pot depune marturie, cu
mâna pe inima, ca un geniu mai complex ca cel ce se manifesta
în el n-a fost, nu este si nici nu va mai fi. si asta o spun eu,
care doar printre genii ma învârt cât e ziua de lunga…
Dar, ca sa nu ma lungesc, în ce consta cu adevarat genialitatea
lui Muca? Asta nu o pot spune, pentru ca nu stiu, si ma îndoiesc
ca altcineva în afara de el va sti vreodata. Dar nu despre geniu
vreau eu sa vorbesc, ci despre alte calitati ale lui Muca, si anume
despre marea lui modestie.
Constient
de afluxul de genii de pe piata, intuind marele adevar ca un geniu în
plus sau în minus nu conteaza, Muca a ales calea moderatiei, calea
non-manifestatiei. El stie ca un geniu e geniu indiferent de se manifesta
sau nu, si am convingerea ca a ales sa nu se manifeste nu din orgoliu
noncomformist ci, asa cum am zis mai devreme, din modestie.
Si chiar
daca pe noi, oamenii inferiori, ne atrage fara gres compania placuta
a oamenilor de exceptie, îti vom spune direct ca pentru noi doar
persoana ta conteaza. Personalitatea o lasam istoriei si psihanalistilor,
precum si familiei.
Sa ne auzim
si peste 100 de ani.