Se
facea ca, de circa 24 de ore, ninsese din belsug si se mai facea ca,
acuma, în clipa începutului, daduse un ger crâncen,
de-i trosneau lui Popica degetele de la mâna, falanga cu falanga.
Asa
se face ca Popica s-a introdus în cofetaria cea mare de pe strada
Bucuriei, sa se mai încalzeasca.
Nume
parca predestinat! Popica, fire hâtra si hazlie, parea ca se încalzeste.
Dar! de fapt! el! tragea! cu...URECHIA! la ! ce! DIISCUTA!! oamenii!
din jur!
Cofetaria
de pe strada Bucuriei vibra surd, oameni de toate conditiile sociale
discutau zoriti, pe diverse tonuri, unii chiar aratând cu degetul.
Popica!
Tragea! Si el! Cu URECHIA! Popica tragea si el cu urechea. Popica surprinse
un tânar cetatean aratând cu degetul...
-
Cetatene! Nu-i frumos sa arati cu degetul! zise Popica autoritar, dar
se lasa furat (nici el nu realiza când sau cum) de directia în
care tânarul cetatean arata cu degetul. Degetul arata spre o tânara...spre
o tânara...o tânara...zâna.
“Nice
ca se poate termen mai nimerit! Zâna! Iata un termen cu adevarat
nimerit!” Aceasta este inscriptia pe care Popica a scrijelit-o
cu unghia pe peretele cofetariei, si sunt martori care vor adeveri fara
gres ca Popica este cel care a facut-o. Iar aceasta este, dupa parerea
reputatului expert în gesturile lui Popica, dl.Dr.doc. Afansie
Politruc, citam, “o dovada de profunda emotie sentimentala, un
soc pe care orice om îl resimte la vederea frumosului...”
O
zâna! Popica a vazut o zâna! Dar ce discuta toti acesti
oameni despre zâna?
Popica
îsi ascuti urechile.
-
Tipa are o pata de sânge, între picioare, pe pantaloni!
zise conspirativ un politai barbos catre o doamna bine, care sorbea
dintr-o cafea.
-
Tipa are o pata de sânge pe pantaloni, între picioare, zise
tânarul, cel ce mai înainte aratase cu degetul, catre perechea
lui, un efeminat cu urechi clapauge, care se hlizi îndarat:
-
Asa-i daca nu poarta Allways!
“Subtire!”
a scrijelit cu unghia Popica pe peretele cofetariei. Exegetii au stabilit
pâna acum ca doar doua ipoteze rezista:
-scrijelitura
tradeaza nervozitate;
-scrijelitura
tradeaza admiratie.
Exegetii
care sustin a doua ipoteza se împart si ei în doua tabere.
Unii sustin ca scrijelitura tradeaza admiratie fata de tânarul
efeminat cu urechi clapauge. Ceilalti sustin ca scrijelitura tradeaza
admiratia lui
Popica
fata de sine.
Eu
zic ca Popica, scrijelind “Subtire!” cu unghia pe zidul
cofetariei, a exprimat deopotriva dezaprobare fata de cei ce o bârfeau
pe zâna, cât si admiratie fata de aceeasi zâna. Eu
zic ca Popica s-a-ndragostit instantaneu de zâna.
Scrijeliturile
ulterioare facute cu unghia pe peretele cofetariei (dintre care expertii
le-au si identificat pe cele autentice, produse de Popica), precum si
martorii oculari ce au asistat la eveniment par a-mi da dreptate.
Iata
cum au decurs lucrurile: Popica s-a foit nervos pe scaun si a comandat
o cafea. Martorii oculari (dintre care doi se aflau, incognito, chiar
în cofetarie, iar un al treilea îsi facea meseria pe trotuar,
în fata cofetariei, travestit în femeie batrâna) spun
ca în timpul asta Popica a scrijelit cu unghia, pe scaun, urmatoarele
versuri:
“E divin
sa vezi în zare
Frumoasa zâna cum apare;
Dar nu-i fain sa vezi în zare
De nu-i zâna, sau dispare!”
Expertii au stabilit
ca scrijelitura e autentica si garantat produsa de Popica. Un cântaret
a pus versurile pe muzica, iar piesa a devenit hit.
Martorii oculari
declara ca, la scurt timp dupa aceea, zâna s-a ridicat sa plece.
Popica a zarit si el pata, iar ochii au dat sa-i sara din cap. Reputatul
expert în gesturile lui Popica, dl.Dr.doc. Afanasie Politruc,
afirma ca, indubitabil, gestul lui Popica tradeaza, citam: ”profunzimea
abisala a sentimentelor la care o fiinta cugetatoare se poate, totusi,
ridica...”
Deci, zâna
s-a ridicat sa plece. Zâna chiar a plecat. Popica (conform declaratiilor
unui pluton de martori oculari care marsaluiau în ordine pe celalalt
trotuar) a dat buzna afara din cofetarie si a acostat-o pe zâna.
Zâna, ea
însasi de profesie martor ocular si aflata în timpul serviciului,
declara ca Popica i-a zis urmatoarele cuvinte:
- Domnisoara,
am auzit ca aveti o pata de sânge pe pantaloni, între picioare.
E adevarat? Si daca da, e acesta un motiv suficient sa ma fi îndragostit
de dumneata?
Raspunsul zânei
la întrebarea lui Popica nu e redat nicaieri, primaria motivând
aceasta absenta pe motiv ca, citam, “declaratiile martorilor oculari
despre sine însisi nu sunt concludente; ei, oameni fiind, tind
la interpretari si exagerari pur personale, total neobiective...”
Cert este faptul
ca, de atunci si pâna în ziua de azi, Popica nu a mai zarit-o
pe zâna; totusi, i-a purtat o dragoste nestinsa, înflacarata,
a carei dovada o constituie nenumaratele scrijelituri facute cu unghia
de Popica pe ziduri, atât în cofetaria de pe strada Bucuriei
(devenit loc favorit de reverie de-a lungul peregrinarilor sale de etern
îndragostit), cât si pe orice zid mai acceptabil din oras.
Bineînteles ca pe zidurile orasului au aparut si nenumarate inscriptii
false, plagiaturi, dar expertii le-au identificat si autentificat pe
cele originale. Dintre acestea, sugestive ni se par urmatoarele versuri,
care se constituie într-o vibranta dovada de emotie pura, sincera,
zguduitoare:
“De-ar fi
ca astazi sa te întâlnesc
Pe strada,
Zâna draga, te conjur
Nu lasa ca sa se vada
În ai mei ochi
Si-n oamenii din jur
Emotia calda, zâmbetul prietenesc
Ce ma anima;
Si nu mai prididesc
Sa ma mai plâng
Si sa încerc
Sa nu te mai iubesc.”