Prima teza
pe care o sustin in micul asta eseu e (cum probabil v-ati prins din
titlu) ca poezie.ro sufera o sete crunta de ceva simplu pe care eu il
numesc "forta". Nu cred ca are nevoie de multe argumente lucrul
asta, dar deoarece presupun din start ca ma adresez unui public dogmatizat,
o sa incerc sa fac o demonstratie cât mai completa, simpla si
clara cu putinta, incât sa nu poata fi negata fara rea vointa.
A doua teza e ca ceea ce numim noi "poezie postmodernista"
(noi fiind userii cu pretentii de intelectuali ai acestui site) e in
general o claie de clisee.
Se cer niste
definitii si niste clasificari.
Definesc "forta"unei
poezii ca produsul a doua marimi independente: "idee" si "drama".
Ideea e acel sâmbure de minte care ii deschide un nou orizont
cititorului. Drama e ceea ce ii da viata ideii, e ceea ce te tine lipit
de ecran in fata unei poezii.
Putem deci
trage concluzii asupra fortei din evaluarea ideii si a dramei.
Ideea.
In primul
rând este necesar sa existe o idee. Poate parea stupid, "de
ce sa existe idee, doar suntem post-modernisti, poezia noastra s-a eliberat
de idei". Dar daca nu exista idee nu exista nici forta, indiferent
ce imagini poetice aruncam in scena, si poezia ramâne flasca,
te lasa cu sentimentul unui balon desumflat.
Cum evaluam
daca exista o idee? Incercam s-o spunem. Daca ideea poate fii spusa
intr-o fraza si rezuma poezia, aia e. Poeziile strainilor (in special
in literatura americana) nu duc lipsa. In lipsa ideii sunt descalificate
din start. Or la noi pe poezie.ro, marea majoritate a poeziilor stelate
(astea fiind cele reprezentative, mândria postmodernismului) se
remarca prin lipsa unei idei. Dau mai jos doua exemple, va rog sa-mi
sariti in cap sa ma dumiriti daca gasiti ideea in ele.
Luminita Suse
"Religia Gesturilor Simple" http://www.poezie.ro/text.php/t_id/47194/
(6 stele)
Aleksandar
Stoicovici "Nightwish" http://www.poezie.ro/text.php/t_id/50888/
(3 stele)
Bun. Daca
avem idee exista deja o oarecare forta, dar ideea in sine poate sa fie
proasta sau buna. Evaluam ideea in functie de doua lucruri: in functie
de impactul ei asupra mintii noastre (daca are vreo semnificatie) si
in functie de alte idei care plutesc in jur (originalitate). Asta e
deja vorbarie in vânt, din moment ce in general ideea este cea
care lipseste. Trebuie sa recunosc, acolo unde apare o idee pe poezie.ro,
aceasta e in general originala si uneori semnificativa. Pe de alta parte,
nu exista nici un cenzor pe situ asta care sa incurajeze ideile sau
sa infiereze non-ideile. In general, partea asta este ignorata, se critica
numai forma.
Drama.
Drama este
felul in care este adusa la viata ideea. Stilul, maiestria poetului
se reflecta in drama. Este puternica atunci când este intr-adevar
indreptata spre aducerea la viata a ideii, si când reuseste sa-ti
capteze si sa-ti mentina atentia pe tot parcursul poeziei.
In cazul nostru
(exemplele de mai sus, si multe alte similare cu stele pe poezie.ro),
drama nu poate fi puternica, desi poate mentine atentia pe tot parcursul
poeziei (in mare parte datorita unor imagini fitoase, ca "Dorinta
noptii e ca mugurii de licorna sa plezneasca sub caninii cerului"),
pentru ca nu are ce idee sa aduca la viata. Imaginile fitoase ramân
niste elemente executionale fara schelet, niste bibelouri pe un televizor
stricat.
Pân-aici
se vede ca poeziile de care vorbesc sunt o claie de imagini. E usor
de demonstrat ca sunt si o claie de clisee: daca un computer ar lua
aleator cuvinte si expresii frumoase din posmodernismele de pe poezie.ro
ar ajunge inevitabil la astfel de expresii fara sens dar cu sunet interesant.
Puse claie peste gramada: o poezie postmodernista! Uite, ca exemplu
am pus mai jos o claie de de expresii frumoase. Fiecare e luata in ordine
din poeziile d-nei Luminita Suse, incepând cu ultima. Priviti
ce-a iesit:
"Câte trecem cu vederea&
In ape limpezi
Intinzi mâna sa-l prinzi
Si te lovesti de solzii reci ai pietrei.
Asa te-a inramat
in elipticul sine
Gol decupat din multime,
Crinul ei indivizibil.
(paranteza:
asta-mi aduce aminte de frumoasa expresie de pe la noi "tu-t bisectoarea
ma-tii")
Mierea protocolara
A fiecarui zâmbet
Inventat
Din nevralgia stâncii
Impietreste in moalele privirii.
Si-asa
Cu titluri vegetale investit
Nicicând sa nu-mi lipsesti neincoltit."
Face cam tot
atât de mult sens ca si fiecare poezie luata individual.
Concluzia?
Postmodernismul
de pe poezie.ro e in general o ne-poezie, e o claie de clisee lipsite
de forta care plutesc cu nesimtire in smârcuri, printre plauri
de stelute si uimiri ipocrite, iar putinii poeti care vadesc forta sunt
ademeniti in jos de schelete angoasate.
